Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
În fonetică și fonologie, o consoană aproximantă (sau, mai puțin frecvent, aporoximantă) este un sunet de vorbire care se produce, fără flux de aer turbulent, în tractul vocal. În esență, acest lucru înseamnă că un sunet „împins” (cum ar fi /z/) sau „popped” (cum ar fi /t/) nu este unul sonor. De exemplu, vocalele sunt exprimate, la fel și consoanele /m/ și /l/. Alte consoane, cum ar fi /d/ sau /s/, restricționează fluxul de aer suficient pentru a provoca turbulențe și, prin urmare, sunt fără voce. Pe lângă vocale, categorisirile fonetice ale sunetelor care sunt considerate sonore includ sonanți, nazale, bătăi și vibrații. În ierarhia sonorității, toate sunetele superioare ale fricativelor sunt sonore. Prin urmare, ele pot forma nucleul unei silabe în limbi care recunosc această distincție la acest nivel de sonoritate.
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
