Curara
Curara reprezintă extractul uscat obținut prin diferite procedee (macerare, percolare, fierbere[1] cu apă) a scoarțelor de la diferite specii de Menispermiaceae (Chondodendron tomentosum, Chondodendron mycrophyllum, Chondodendron platyphyllum) și Loganiaceae (Strychnos toxifera, Strychnos letalis). Este cunsocută sub diferite nume: woorari, woorara, curari, cururu, ourari, wourali [2]
Istoric
Produsul a fost și este folosit de indienii din bazinul Amazonului pentru otrăvirea săgeților[3][nefuncțională] de vânătoare[4], lansate prin tuburi de bambus numite sarbacane. Sir Walter Raleigh este cel care o aduce în Europa, prima menționare fiind făcută de părintele d'Acunja, care vizitează fluviul Amazon 1693 (New Remedies, 1877). În 1745, De la Condamine semnalează otrava printr-o notă adresată Academiei Franceze. Primul care o descrie este Waterton (1812) (Waterton's Wanderings in South America). Acesta semnalează că la prapararea ei indienii Macoushi amestecă dinți de șerpi veninoși și alte plante otrăvitoare, pentru a-i crește toxicitatea. Ceea ce a intrigat era că animalele vânate puteau fi mâncate fără ca cei care o consumau să fie otrăviți.
Tipuri
- În funcție de planta de la care se obține curara:
- Curara de Menisperamceae
- Curara de Loganiaceae.
- După natura recipientului unde se depozitează:
- curara tub sau tubocurara
- curara oală, curara de vas,- otrava se depozitează în vase de diferite mărimi
- curara Calebas - curara este turnată în fructele unor specii de plante, (întâlnită în Columbia, Venezuela).
Compoziție chimică
- Curara obținută din Menisperaceae conține alcaloizi bisbenziltetrahidroizochinolinici, tubocurarină , curină, condrocurină.
- Curara obținută din Loganiaceae conține alcaloizi de tip bisindol simetrici de tipul toxiferinei, și caracurinei.
-
Caracurarina are ca structură de bază stricnanul, un ciclu care intră în structura stricninei -
Toxiferina (R=OH, R1=OH),dihidrotoxiferina (R=H, R1=H)
Acțiune farmacologică
Curarele naturale sunt denumite în mod curent pachicurare (substanțe cu moleculă mare), ce acționează la niveluo receptorilor acetilcolinei, mediator pe care îl concurează[5] Arhivat în , la Wayback Machine.; se fixează la nivelul receptorilor acetilcolinici de la nivelul plăcii motorii, receptori pe care îi blochează. Datorită efectelor adverse ale tubocurarinei (favorizarea eliberării de histamină-bronhospasm, hipersecreție gastrică) , a fost înlocuită cu derivați sintetici (vezi Curarizante).
Compoziție chimică
Legături externe
Wikispecies conține informații legate de Strychnos
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Strychnos toxifera
Bibliografie
- http://www.botgard.ucla.edu/html/botanytextbooks/economicbotany/Curare/ Arhivat în , la Wayback Machine.
- http://www.minelinks.com/ecuador/hunting_2.html
