Dositej Obradović

Dositej Dimitrije Obradović Доситеј Димитрије Обрадовић
Date personale
Născut	17 februarie 1742[1][2][3][4] Ciacova, (limba sârbă: Čakovo), Imperiul Austriac (în prezent: Timiș, România)
Decedat	7 aprilie 1811 (69 de ani)[5] Belgrad, Principatul Serbiei (în prezent:Serbia)
Înmormântat	catedrala Sfântul Mihail din Belgrad[*]​
Cetățenie	Imperiul Austriac
Ocupație	scriitor
Limbi vorbite	limba sârbă[6][7]
Activitate
Patronaj	Universitatea din Belgrad
Semnătură
Modifică date / text

Dositej Dimitrije Obradović (în grafie chirilică: Доситеј Димитрије Обрадовић), născut la 17 februarie 1742, Ciacova, Imperiul Austriac (în prezent: Timiș, România) și decedat la 7 aprilie 1811, Belgrad, Principatul Serbiei (în prezent: Serbia) a fost un călugăr, scriitor și traducător sârb, un mare iluminist care a influențat puternic cultura sârbă prin scrierile sale. S-a născut în Banat în localitatea Ciacova, dintr-o familie de sârbi. De mic a învățat atât limba sârbă, cât și limba română.

Biografie

După moartea părinților, rămâne în grija unchiului, care vrea să-l facă preot. Tânărul visează însă să ajungă monah și așa ajunge să fugă cu un călugăr călător spre Turcia, dar este prins și întors acasă, de unde este trimis la Timișoara. După numai un an, fuge din nou și ajunge în august 1757 la Mănăstirea Novo Hopovo^{⁠(en)[traduceți]}. Acolo a fost hirotonit diacon și a primit numele de Dositej (Dositei). Rămâne la mănăstire până în 2 noiembrie 1760, când pornește spre Zagreb și ceea ce mai departe va deveni un periplu de nu mai bine de 45 de ani de călătorii prin întreaga Europă. A călătorit prin Albania, Dalmația, Corfu, Grecia, Ungaria, Turcia, Franța, Rusia, Anglia, Italia. Pentru o perioadă de timp devine profesor la Iași, apoi pleacă spre Germania, Polonia și Austria. Pe lângă limba sârbă și română cu care a crescut, Obradović mai învață o sumedenie de limbi și dialecte pe care le și predă. Învață greaca veche și modernă, latina, germana, engleza, franceza, albaneza, italiana.

În 1806 se mută în Serbia, iar doi ani mai târziu înființează „Marea Școală” din Belgrad care va deveni apoi Universitate. Obradović a murit în 1811 la Belgrad, după aproape 5 decenii de peregrinări prin lume.^[1]

Bibliografie

• Petar Pijanović: Život i delo Dositeja Obradovića. Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, Beograd 2000.
• Wladimir Fischer: Creating a National Hero: The Changing Symbolics of Dositej Obradović. In: Identität - Kultur - Raum. Turia + Kant, Wien 2001.
• Fischer, Wladimir. Dositej Obradović als bürgerlicher Kulturheld. Zur Formierung eines serbischen bürgerlichen Selbstbildes durch literarische Kommunikation 1783–1845. Studien zur Geschichte Südosteuropas 16. Olga Katsiardi-Hering, Max Demeter Peyfuss and Maria Stassinopoulou (eds.). Frankfurt/M.: Peter Lang Publishing. ISBN 9783631542149.  Parametru necunoscut |origdate= ignorat (posibil, |orig-year=?) (ajutor)

Note

• ^ Evenimentul Zilei, ediția de Vest; Articol "Oameni Uitați - Dositei Obradovici, călugărul călător"

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dositej Obradović

• Dositej Obradović în Biblioteca Națională a Serbiei^{[nefuncțională]}
• Dositej Obradović, bănățeanul care a cucerit Europa Arhivat în 24 iulie 2006, la Wayback Machine.
• Wladimir Fischer: The Role of Dositej Obradovic in the Construction of Serbian Identities During the 19th Century. In: spacesofidentity vol. 1.3 (2001)^{[nefuncțională]}
• Oameni uitați - Dositei Obradovici, călugărul călator, 18 mai 2006, Evenimentul zilei