Julius Plücker

Julius Plücker
Date personale
Născut[1][9][10] Modificați la Wikidata
Elberfeld, Comitatul de Berg[11] Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani)[1][12][9][13] Modificați la Wikidata
Bonn, Regatul Prusiei[11] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul vechi din Bonn[14] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
matematician
universitar[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBonn[15] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[16] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică
fizică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Bonn
Universitatea din Halle-Wittenberg
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Bonn
Universitatea din Heidelberg
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea din Marburg[2]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Bayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|​]]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratChristian Ludwig Gerling[3]  Modificați la Wikidata
DoctoranziJohann Wilhelm Hittorf[4]
August Beer[*][[August Beer (German scientist (1825-1863))|​]][5]
Felix Klein[6]
Friedrich Albert Lange[*][[Friedrich Albert Lange (German philosopher and sociologist)|​]][2]  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Copley ()[7]
membru străin al Royal Society[*] ()[8]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Julius Plücker (n. , Elberfeld, Comitatul de Berg – d. , Bonn, Regatul Prusiei) a fost matematician și fizician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul geometriei analitice. A fost unul din pionierii cercetării în domeniul radiației catodice, pe care a descoperit-o în 1859 și care ulterior a condus la descoperirea electronului).

Biografie

S-a născut la Elberfeld[17]. A studiat la Düsseldorf, apoi la universitățile de la Bonn, Heidelberg, Berlin, urmând ca în 1823 să meargă la Paris. Acolo intră în marea școală de geometri franceză, fondată de Gaspard Monge.

L-a avut ca îndrumător de doctorat pe Christian Ludwig Gerling.

În 1825 se întoarce la Bonn, iar în 1828 devine profesor de matematică. În 1832 activează la Friedrich-Wilhelms-Gymnasium în Berlin, iar în anul următor intră ca profesor la Halle (Saale).

În 1847 devine profesor de fizică la Bonn unde rămâne până la sfârșitul vieții. În perioada 1866 - 1868, îl are ca asistent pe strălucitul matematician Felix Klein.

Opera

În 1828 publică primul volum din Analytisch-geometrische Entwickelungen, în care introduce metoda notațiilor simplificate. În al doilea volum, apărut în 1831, pune bazele teoriei dualității proiective.

În 1858 publică descrierea primelor sale cercetări privind acțiunea câmpului magnetic asupra descărcării electrice în gaze rarefiate.

Apreciere

Ca apreciere a operei și meritelor sale, în 1866 i se conferă Medalia Copley din partea Royal Society.

Note

  1. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  2. ^ a b Genealogia matematicienilor 
  3. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  4. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  5. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  6. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  7. ^ Award winners : Copley Medal (în engleză), Societatea Regală din Londra, accesat în  
  8. ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 285 
  9. ^ a b c d Julius Plücker, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  10. ^ a b Julius Plücker, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  11. ^ a b Плюккер Юлиус, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]  |access-date= necesită |url= (ajutor)
  12. ^ a b Julius Plücker, SNAC, accesat în  
  13. ^ a b Julius Plücker, Gran Enciclopèdia Catalana 
  14. ^ http://www.nndb.com/people/850/000172334/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  15. ^ „Julius Plücker”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  16. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  17. ^ o parte a orașului actual Wuppertal.

Bibliografie

  • Born, Heinrich, Die Stadt Elberfeld. Festschrift zur Dreihundert-Feier 1910. J.H. Born, Elberfeld 1910
  • Giermann, Heiko, Stammfolge der Familie Plücker, in: Deutsches Geschlechterbuch, 217. Bd, A. Starke Verlag, Limburg a.d.L. 2004
  • Strutz, Edmund, Die Ahnentafeln der Elberfelder Bürgermeister und Stadtrichter 1708-1808. 2. Auflage, Verlag Degener & Co., Neustadt an der Aisch 1963

Vezi și

Legături externe

  • Materiale media legate de Julius Plücker la Wikimedia Commons
  • en Biografie la MacTutor Arhivat în , la Wayback Machine.
  • de Literatură de și despre Plücker la Deutsche National Bibliothek[nefuncțională]
  • Julius Plücker at the Mathematics Genealogy Project
  • The Cathode Ray Tube site
  • Weisstein, Eric Wolfgang (ed.). „Plücker, Julius (1801-1868)”. ScienceWorld. 
  • O'Connor, John J.; Robertson, Edmund F., „Julius Plücker”, MacTutor History of Mathematics archive, University of St Andrews .
  • de Julius Plücker în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei (Informații despre Julius Plücker • PICA • Căutare pe site-ul Apper)
  • Julius Plücker in der philosophischen Fakultät der Universität Halle (PDF)
  • Julius Plücker und die Stammfolge der Familie Plücker, Deutsches Geschlechterbuch, 217. Bd., A. Starke Verlag, Limburg a.d.L. 2004 (Word)
  • uni-bonn.de[nefuncțională] „Ein streitbarer Gelehrter im 19. Jahrhundert. Der Mathematiker Julius Plücker starb vor 140 Jahren.“ Pressemitteilung der Universität Bonn vom 21. Mai 2008
  • "Discussion of the general form for light waves"


v  d  m
Laureați ai Medaliei Copley între anii 1851 și 1900
Richard Owen (1851) • Alexander von Humboldt (1852) • Heinrich Wilhelm Dove (1853) • Johannes Peter Müller (1854) • Léon Foucault (1855) • Henri Milne-Edwards (1856) • Michel-Eugène Chevreul (1857) • Charles Lyell (1858) • Wilhelm Eduard Weber (1859) • Robert Bunsen (1860) • Louis Agassiz (1861) • Thomas Graham (1862) • Adam Sedgwick (1863) • Charles Darwin (1864) • Michel Chasles (1865) • Julius Plücker (1866) • Karl Ernst von Baer (1867) • Charles Wheatstone (1868) • Henri Victor Regnault (1869) • James Prescott Joule (1870) • Julius Robert von Mayer (1871) • Friedrich Wöhler (1872) • Hermann von Helmholtz (1873) • Louis Pasteur (1874) • August Wilhelm von Hofmann (1875) • Claude Bernard (1876) • James Dwight Dana (1877) • Jean-Baptiste Boussingault (1878) • Rudolf Clausius (1879) • James Joseph Sylvester (1880) • Charles Adolphe Wurtz (1881) • Arthur Cayley (1882) • Lord Kelvin (1883) • Carl Ludwig (1884) • August Kekulé (1885) • Franz Ernst Neumann (1886) • Joseph Dalton Hooker (1887) • Thomas Henry Huxley (1888) • George Salmon (1889) • Simon Newcomb (1890) • Stanislao Cannizzaro (1891) • Rudolf Virchow (1892) • George Gabriel Stokes (1893) • Edward Frankland (1894) • Karl Weierstrass (1895) • Karl Gegenbaur (1896) • Albert von Kölliker (1897) • William Huggins (1898) • John William Strutt Rayleigh (1899) • Marcellin Berthelot (1900)

1731–1750 • 1751–1800 • 1801–1850 • 1851–1900 • 1901–1950 • 1951–2000 • 2001–prezent
Control de autoritate