László Miske

László Miske
Date personale
Născut (88 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Zălan, România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Alma materLiceul Teoretic „Brassai Sámuel”[*]​
Universitatea de Arte din Târgu Mureș
Alte premii
Premiul Mari Jászai[*]​ (2003) Modificați la Wikidata
Prezență online
pagină Facebook
Modifică date / text Consultați documentația formatului

László Miske, menționat uneori Ladislau Miske sau Vasile Miske, (n. , Zălan, Bodoc, Covasna, România) este un actor maghiar născut în România, care a fost distins cu Premiul Jászai Mari. A făcut parte timp de 27 ani din trupa secției în limba maghiară (Szigligeti Társulat) a Teatrului de Stat din Oradea (1966-1993),[2][3] iar în 1993 s-a stabilit definitiv în orașul Debrețin din Ungaria, unde a jucat ca actor la Teatrul Csokonai și a predat vorbirea și mișcarea scenică la Facultatea de Muzică a Universității din Debrețin.[4]

Biografie

S-a născut în 18 septembrie 1935 în satul Zălan din județul Trei Scaune (azi în jud. Covasna).[2] Tatăl său era pastor reformat.[4] A plecat din satul natal pentru a învăța în orașul Cluj, unde exista un teatru maghiar cu o tradiție îndelungată. A absolvit acolo cursurile Liceului Brassai Sámuel (în 1954),[2][4] după care a vrut să urmeze studii de agronomie, dar, după ce a susținut proba scrisă, a fost declarat respins deoarece se aflase că provenea dintr-o familie de chiaburi.[4] A lucrat un an ca funcționar,[4] după care a dat admitere la Institutul Teologic Protestant din Cluj,[2][4] unde nu se ținea cont de originea socială.[4] A absolvit studiile teologice în 1960, după care a fost repartizat, la cererea sa, ca pastor reformat în satul Bădeni (jud. Cluj), pentru a fi mai aproape de părinții săi.[4] A slujit timp de doi ani la Bădeni, făcând naveta din orașul Turda, unde locuiau atunci părinții săi.[4]

În 1962 a abandonat cariera preoțească și, atras de teatru, s-a înscris la cursurile Institutului de Teatru „István Szentgyörgyi” din Târgu Mureș, pe care le-a absolvit în 1966.[2][3][5] I-a avut colegi de promoție pe Zoltán Bodó, Julia Borbáth, Imre Dobos, Antal Flórián, Éva Moldován, Ádám Rajhona, Imre Szélyes, István Szöke și Ilona Toszó.[6] A fost elev al profesorului György Kovács, pe care l-a evocat astfel: „... nu voi uita niciodată repetițiile cu maestrul Kovács. Ascuns într-un colț al scenei, el te electriza cu privirea, în care citeai clipă de clipă ce ai de făcut, ce e bine și ce nu”.[5]

A fost repartizat, după absolvire, la secția în limba maghiară (Szigligeti Társulat) a Teatrului de Stat din Oradea,[2][3][5] unde a jucat din 1966[2][3] până în 1993.[4] În ultima parte a acestei perioade a jucat ca actor invitat în spectacole puse în scenă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca (1987-1990) și la Teatrul Național din Miskolc (1990-1993).[2][4] În anul 1993 s-a stabilit definitiv în orașul Debrețin din Ungaria,[4] unde a jucat ca actor la Teatrul Csokonai,[2] a regizat unele spectacole pe scena acelui teatru și a predat vorbirea și mișcarea scenică la Facultatea de Muzică a Universității din Debrețin.[4]

A jucat atât în drame, cât și în comedii, interpretând realist și convingător personaje „robuste, pline de vitalitate” printre care eroi populari, haiduci, personaje istorice și legendare precum Budai Nagy Antal din piesa omonimă a lui Károly Kós, Csongor din Csongor și Tünde de Mihály Vörösmarty, Don César de Bazan din Ruy Blas de Victor Hugo, Eddie Carbone din Vedere de pe pod de Arthur Miller, Stomil în Tango de Sławomir Mrożek, Gore în Mobilă și durere de Teodor Mazilu, Adam în Tragedia omului de Imre Madách, Toldi în Dragostea lui Toldi de György Méhes,[5] Liliom din piesa omonimă a lui Ferenc Molnár, Zoltán Szakhmáry din Chef boieresc de Zsigmond Móricz, Ádám din Cain și Abel de András Sütő, Chiriac din O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, meșterul din În stație de Kao Hsing-chien și James Tyrone din Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O'Neill ș.a.[2] Potrivit propriei afirmații, a fost un admirator al teatrului clasic, iar autorii săi preferați au fost Cehov, Shakespeare și Molière.[4]

Miske a jucat, de asemenea, în mai multe filme atât în România, cât și în Ungaria, printre care Angela merge mai departe (1982), în care a jucat rolul muncitorului petrolist Gyuri, care devine partenerul de viață al taximetristei Angela (interpretate de Dorina Lazăr).[7] A mai apărut în roluri secundare în filmele românești Pe aici nu se trece (1975) și Vlad Țepeș (1979),[3][4] dar și în mai multe filme maghiare precum Ábel Amerikában (1998) și Kisváros (2001).[4]

În 2002 a fost ales cel mai bun actor în rol secundar la Festivalul Național de Teatru de la Pécs. În 2003 a primit Premiul Jászai Mari.[4]

Roluri în piese de teatru

Teatrul de Stat din Oradea

  • Szeressük egymást felnõttek! (cabaret muzical umoristic de Revelion, 1970)
  • Sakk-matt (cabaret muzical de Revelion, 1972)
  • Mindenki kedvére (cabaret, 1983)
  • Szórakozzunk együtt (1985)
  • Kabaré'85
  • Ezt is megértük! (cabaret, 1992)
  • Andor Bajor: După-amiază cenușie — Kis
  • Aurel Baranga: Opinia publică — Chitlaru, jurnalist și narator
  • Edward Bond: Marea — Hollarcut
  • Bertolt Brecht: Švejk în al Doilea Război Mondial — Baloun, fotograf, prietenul lui Švejk
  • Mihail Bulgakov: Cabala bigoților — Marchizul d’Orsigny, spadasin, poreclit „Chiorule, fă-ți rugăciunea”
  • Viorel Cacoveanu: Sentință pentru martori — Mihai Manea
  • Ion Luca Caragiale: Năpasta — Ion
  • Ion Luca Caragiale: O scrisoare pierdută — Iordache Brânzovenescu
  • Anton Cehov: Unchiul Vania — Mihail Lvovici Astrov, doctor
  • Gheorghe Ciprian: Omul cu mârțoaga — stăpânul calului
  • Csurka István⁠(d): Deficit — X
  • Csurka István⁠(d): Dintele de fier al timpului — Molnár, iubitul Angélei
  • Csurka István⁠(d): Döglött aknák — Károly Paál
  • Csurka István⁠(d): Nagytakarítás — Lovas
  • József Darvas: Szakadék — Ferenc Kovács
  • Tamás Deák: Insula fierbinte — Ururutu, șef de trib
  • Tamás Deák: Manevrele — Balthazár, militar
  • Lucia Demetrius: Trei generații — Alexandru, avocat
  • András Dékány – Géza Baróti: Pista Dankó — Matei, fiul lui
  • Feodor Dostoievski: Nevasta altuia și un soț sub pat — Sabrin, consilier de stat
  • Paul Everac: Piatră la rinichi — Farfuz
  • Guillerme Figueiredo: Vulpea și strugurii — stăpânul Xantos, filozof
  • Mária Földes: Ce scurtă e vara... — pescarul
  • Carlo Goldoni: Impresarul din Smirna — Pasqualino, basist
  • Maxim Gorki: Azilul de noapte — Medvedev, polițist
  • Gerhart Hauptmann: În amurg — Erich Klamroth, soțul Ottiliei, director al fabricilor lui Clausen
  • Victor Hugo: Ruy Blas — Don César de Bazan
  • Mircea Radu Iacoban: Sâmbătă la „Veritas” — Victor, directorul general
  • Mór Jókai: Az új földesúr — generalul Ankerschmidt
  • Benő Karácsony: Latura însorită — Kázmér Felméri
  • István Kállai – Szabolcs Fényes: Las' pe tata — Sándor
  • István Kocsis: Coroana este din aur — Knox, șeful Bisericii Calvine
  • Károly Kós: Budai Nagy Antal — Budai Nagy Antal
  • Franz Lehár: Contele de Luxemburg — Worchester
  • Imre Madách: Tragedia omului — Adam
  • Teodor Mazilu: Mobilă și durere — Gore
  • Lajos Mesterházi: A unsprezecea poruncă — Kadács
  • György Méhes: Comedie barbară — Golo, războinicul marcoman
  • György Méhes: Curbă dublă — Zoltán
  • György Méhes: Dragostea lui Toldi — Toldi
  • György Méhes: Nu este adevărat că este adevărat — Pál Vajda
  • György Méhes: Vagy-vagy — Cibulás
  • Kálmán Mikszáth: A Noszty fiú esete... — Malinka, secretarul arhiepiscopului
  • Arthur Miller: Toți fiii mei — Joe Keller
  • Arthur Miller: Vedere de pe pod — Eddie Carbone
  • Alexandru Mirodan: Șeful sectorului suflete — Horațiu
  • Zsigmond Móricz: Nu pot trăi fără muzică — Balázs
  • Sławomir Mrożek: Tango — Stomil, tatăl
  • Endre Nagy: A miniszterelnök — Venczel
  • Nathan Richard Nash: Omul care aduce ploaia — Starbuck
  • Eugene O'Neill: Din jale se întrupează Electra — Brant, căpitanul corabiei
  • Eugene O'Neill: Fire de poet — Cornelius Melody
  • Eugene O'Neill: Lungul drum al zilei către noapte — James Tyrone
  • Géza Páskándi: Portarul răzbunător — directorul
  • Ulrich Plenzdorf: Noile suferințe ale tânărului W. — Addi
  • Dumitru Radu Popescu: Acești îngeri triști — clovnul straniu sau tatăl
  • Alecu Popovici: Poveste neterminată — un pompier
  • Vasile Rebreanu: Fantoma turmelor — președintele
  • Mihail Roșcin: Valentin și Valentina — Volodia
  • András Salamon: Mezítláb a hóharmatban — maestrul jocului
  • Marc Gilbert Sauvajon: Un week-end de adio — John Brownlow
  • Peter Shaffer: Vânătoarea regală a soarelui — Vincente Valverde, călugăr dominican
  • William Shakespeare: Comedia erorilor — negustor
  • William Shakespeare: Măsură pentru măsură — Bernat, deținut
  • William Shakespeare: Visul unei nopți de vară — Tezeu, ducele Atenei
  • George Bernard Shaw: Discipolul diavolului — Richard Dudgeon
  • László Sikli – Sándor Ari Nagy: Rock passió — marele preot
  • Ion D. Sîrbu: Arca bunei speranțe — Noe
  • Mihail Sorbul: Patima roșie — Castriș
  • András Sütő: Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor — Predicatorul
  • András Sütő: Cain și Abel — Adam
  • András Sütő: Un leagăn pe cer — Ferenc
  • János Székely: Minciună milostivă — scriitorul
  • Ede Szigligeti: A lelenc — Bokori
  • Géza Tabéry: Álomhajó — Depelotte Lambert, iluzionist
  • Áron Tamási: Consolare strămoșească — Ádám Csorja
  • Áron Tamási: Frunza fericită de plop — regizorul
  • Mihály Vörösmarty: Csongor și Tünde — tânărul erou Csongor
  • Dale Wasserman: Zbor deasupra unui cuib de cuci — Bromden
  • Lajos Zilahy: A szűz és a gödölye — Perdy
  • Lajos Zilahy: Fatornyok — Balázs Kálmány
  • Lajos Zilahy: Tűzmadár — Lovasdy, șeful poliției

Teatrul de Stat din Cluj

Teatrul Național din Miskolc

Teatrul Csokonai din Debrețin

Filmografie

Filme de cinema

  • Ítélet (1970)
  • Pe aici nu se trece (1975) — general horthyst
  • Vlad Țepeș (1979) — boier
  • Angela merge mai departe (1982) — muncitorul petrolist Gyuri
  • Expediția (1989)
  • Honfoglalás⁠(d) (1996)
  • A rózsa vére (1998)
  • Sacra Corona (2001)
  • A miskolci boniésklájd (2004)
  • Liberté '56 (2006)

Filme de televiziune

  • A templomos lovagok kincse (1992)
  • Kismadár (1993)
  • Ábel a rengetegben (1994)
  • Ábel Amerikában (1998)
  • Kisváros (2001)
  • Méhek tánca (2007)
  • Estére mindig leszáll a köd (2007)
  • A rögöcsei csoda (2013)

Galerie

  • László Miske în 1983
    László Miske în 1983
  • László Miske în 2014
    László Miske în 2014

Note

  1. ^ a b László Miske, Česko-Slovenská filmová databáze 
  2. ^ a b c d e f g h i j Magyar színházművészeti lexikon. György Székely (red.). Budapesta: Akadémiai. 1994. ISBN 963-05-6635-4  
  3. ^ a b c d e István Katona Szabó, „Színházi kislexikon (1944–1981)”, în A Hét évkönyve, 1982, București, 1982, p. 226.
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Judit Molnár (), „Hősök nagytiszteletű művésze – beszélgetés Miske László debreceni színművésszel”, Kronikaonline.ro, accesat în  
  5. ^ a b c d Maria Marin, „Viitorul rol: Miske László”, în revista Teatrul, anul XXVIII, nr. 6, iunie 1983, p. 69.
  6. ^ Doina Pană, „Din trecutul învățământului teatral din România. Institutul de teatru «Szentgyörgyi István» din Târgu-Mureș”, în revista Sargetia. Acta Musei Devensis, seria nouă, secțiunea: Istorie. Studii și articole, nr. V, Ed. Colofon Print, Deva, 2014, p. 418.
  7. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2017), Editura EuroPress Group, București, 2017, p. 426.

Bibliografie

  • Magyar színházművészeti lexikon. György Székely (red.). Budapesta: Akadémiai. 1994. ISBN 963-05-6635-4  
  • Szigligeti Társulat
  • „Színházi adattár”. Országos Színháztörténeti Múzeum és Intézet. 

Legături externe

  • László Miske la Internet Movie Database Modificați la Wikidata
  • Miske László la PORT.hu
  • László Miske la CineMagia
  • Molnár Judit: Miske László. Beszélgetőkönyv; Korunk–Komp-Press, Kolozsvár, 2013 (Prospero könyvek)
Control de autoritate