Ludovic I al Bavariei

Ludovic I
Rege al Bavariei
Portret de Joseph Stieler, 1825
Date personale
Nume la naștere	Ludwig Karl August
Născut	25 august 1786(1786-08-25) Strasbourg, Franța
Decedat	29 februarie 1868 (81 de ani) Nisa, Franța
Înmormântat	Abtei St. Bonifaz[*][[Abtei St. Bonifaz (abbey in Munich)|​]][1] Altötting
Părinți	Maximilian I al Bavariei Augusta Wilhelmine de Hesse-Darmstadt
Frați și surori	Prințul Karl Theodor de Bavaria Elisabeta Ludovica de Bavaria Prințesa Ludovika de Bavaria Prințesa Sofia de Bavaria Carolina Augusta de Bavaria Maria Anna de Bavaria Prințesa Amalie Auguste de Bavaria Prințesa Augusta de Bavaria
Căsătorit cu	Theresa de Saxa-Hildburghausen
Copii	Maximilian al II-lea al Bavariei Mathilde, Mare Ducesă de Hesse și de Rin Otto, rege al Greciei Prințesa Theodelinde a Bavariei Luitpold, Prinț Regent al Bavariei Arhiducesa Adelgunde de Austria-Este Arhiducesa Hildegard de Austria Prințesa Alexandra a Bavariei Prințul Adalbert al Bavariei
Religie	catolicism
Ocupație	poet
Locul desfășurării activității	München (1799–1868)[2] Roma[2]
Limbi vorbite	limba franceză limba germană
Apartenență nobiliară
Titluri	rege[*]​
Familie nobiliară	Casa de Wittelsbach
Domnie
Domnie	13 octombrie 1825 – 20 martie 1848
Încoronare	1825
Predecesor	Maximilian I al Bavariei
Succesor	Maximilian al II-lea al Bavariei
Semnătură
Modifică date / text

Ludovic I al Bavariei (germană Ludwig I; n. 25 august 1786 – d. 29 februarie 1868) a fost rege al Bavariei, din 1825 până în 1848, când a abdicat în timpul revoluțiilor care au cuprins statele germane, în favoarea fiului său Maximilian al II-lea al Bavariei.

Mare iubitor al artelor și sprijinitor al acestora, Ludovic I al Bavariei a rămas cunoscut prin templul realizat pe malul Dunării, în apropiere de Regensburg, Walhalla, prin Galeria de frumuseți, precum și prin Gliptoteca de la München.

Biografie

Ludwig Karl August, devenit Ludovic I al Bavariei, fiu al lui Maximilian I al Bavariei, pe vremea când acesta era ofițer în serviciul Franței și al Wilhelminei de Hessa-Darmstadt, l-a avut de naș de botez pe Ludovic al XVI-lea al Franței, al cărui prenume îl poartă.

De foarte tânăr a prins gustul pentru arte și a efectuat numeroase călătorii în Italia. A luat parte la războaiele napoleoniene, mai întâi în trupele lui Napoleon, după care a trecut, ca urmare a schimbării politicii tatălui său, de partea coaliției anti-franceze, în 1813.

Tatăl său, nedorind o mezalianță cu o „napoleonidă”, Ludovic I s-a căsătorit, în 1810, cu Theresa de Saxa-Hildburghausen. Festivitățile ocazionate de această căsătorie sunt la originea primului „Oktoberfest”^[3].

Nouă copii au rezultat din căsătoria lui Ludwig Karl August cu Theresa de Saxa-Hildburghausen:

• Maximilian (1811-1864) care i-a succedat la tron, a luat în căsătorie, în 1842 pe Maria de Prusia și a fost tatăl regilor Ludovic al II-lea al Bavariei și Otto I al Bavariei.
• Mathilde (1813-1862) în 1833 a luat în căsătorie pe Ludovic al III-lea mare-duce de Hessa și de Rin (1808-1877).
• Otto (1815-1867), rege ale Greciei între 1832 - 1862 s-a căsătorit în 1836 cu Amalia de Oldenbourg (1818-1875)), fără urmași.
• Charlotte (1816-1817).
• Leopold (Luitpold) (1821-1912) s-a căsătorit în 1844 cu Augusta de Toscana (1825-1864), (printre urmași: regele Ludovic al III-lea al Bavariei)
• Aldegonde (1823-1914), în 1842 s-a căsătorit cu Francisc al V-lea, duce de Modena (1819-1875).
• Hildegard (1825-1864), a luat în căsătorie în 1844 pe arhiducele Albert al Austriei (1817-1895).
• Alexandra (1826-1875).
• Adalbert (1828-1875) prinț moștenitor al Greciei, a luat în căsătorie în 1856 pe Amalia a Spaniei (1834-1905),

În viața privată Ludovic a fost modest și sociabil și a fost chiar cunoscut pentru ținuta lui de multe ori ponosită. Ludovic a fost greu de auz și a avut un semn din naștere pe frunte, care a fost de multe ori ascuns în portrete.

Ludovic a avut mai multe aventuri extraconjugale și a fost unul dintre iubiții lui Lady Jane Digby, o aventurieră aristocratică engleză.

Ludovic I al Bavariei accede la putere la moartea tatălui său, în 1825 și a continuat politica de mecenat dusă pe când era prinț moștenitor. Admirator al lui Goethe, a achiziționat operele pe care acesta le apreciase în mod deosebit la palatul Bevilacqua din Verona, precum și Cap de Meduză al marchizului Rondanini, descrisă cu entuziasm în Italianische Reise^[4]. În 1812, cumpărase sculpturile templului din Aphaia la Egina, descoperite cu puțin timp înainte. A reușit să cumpere Faunul Barberini^[5], în perioada dispersării colecțiilor Barberini^[6].

.

Pentru adăpostirea colecțiilor sale, a construit la München Gliptoteca^[7], Staatliche Antikensammlungen^[8] precum și Alte^[9] și Neue Pinakothek^[10]. A transferat la München, capitala sa, universitatea^[11] situată pe atunci la Landshut. Münchenul a devenit cel mai strălucitor și cel mai important centru artistic și universitar german.

A susținut lupta grecilor pentru independență de sub ocupația otomană, fiul său Otto devenind primul rege al Greciei independente sub numele de Otto al Greciei.

Între 1816 - 1842, a ridicat, pe malul Dunării, la est de Regensburg, un templu, după modelul vechilor temple antice grecești, Walhalla, pentru onorarea personalităților de excepție, de origine germană.

După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez.

A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei.

Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.

Arbore genealogic

Bibliografie

• Heinz Gollwitzer, Ludwig I. von Bayern. Königtum im Vormärz. Eine politische Biographie. ISBN 3-7991-6287-9.
• Hubert Glaser, Ludwig I. von Bayern: Lebensgang und Leitbilder. In: Die Sehnsucht eines Königs. Ludwig I. von Bayern (1786–1868), die Romantik und Schloß Runkelstein. Hg. v. der Stadt Bozen, Bozen 2003, p. 119–140.
• Rudolf Reiser, König und Dame. Ludwig I. und seine 30 Mätressen. Buchendorfer Verlag, München 1999, ISBN 3-934036-05-8.
• Rudolf Reiser, Ohne Bacchus friert Venus. König Ludwig I. in Anekdoten. München: Buchendorfer Verlag, 2001. ISBN 3-934036-48-1
• Golo Mann, Ludwig I. König von Bayern. ISBN 3-923657-27-7.
• Winfried Nerdinger (Hrsg), Romantik und Restauration, Architektur in Bayern zur Zeit Ludwigs I. 1825–1848, Hugendubel, München 1987, ISBN 3-88034-309-8.

Note

Vezi și

• Galeria de frumuseți
• Walhalla (templu)
• Gliptoteca de la München