Oxizi de azot
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Legătura azotului | formula chimică | Denumire |
| +1 | N2O | protoxid de azot |
| +2 | NO | monoxid de azot |
| +3 | N2O3 | trioxid de azot |
| +4 | NO2 | dioxid de azot |
| +4 | N2O4 | tetraoxid de azot |
| +5 | N2O5 | pentaoxid de azot |
Oxizii de azot sunt combinații chimice sub formă gazoasă ale azotului în raporturi diferite cu oxigenul în funcție de gradul de oxidare. Oxizii de azot sunt combinații chimice care nu iau naștere spontan ci numai prin absorbție de energie, cu excepția protoxidului de azot care este folosit ca narcotic. Ceilalți oxizi formează în contact cu apa acizi, liberi în aer sub acțiunea razelor UV eliberează ozon fiind dăunător mediului înconjurător.
Gaze nitrice
Gaze nitrice sunt denumite oxidul (NO) și bioxidul de azot (NO2). Ele iau naștere prin reacția acidului azotic (HNO3) cu metale, substanțe organice, sau prin arderea cărbunilor și produselor petroliere.
Acțiunilor oxizilor de azot
- produc iritarea, lezarea căilor respiratorii
- favorizează formarea ploilor acide
- (2NO2 + H2O → HNO3 + HNO2)
- favorizează formarea smogului
- favorizează formarea ozonului sub acțiunea razelor ultra violete
-
Monoxid de azot, NO -
Dioxid de azot, NO2 -
Protoxid de azot, N2O -
Trioxid de diazot, N2O3 -
Tetroxid de diazot, N2O4 -
Pentoxid de diazot, N2O5
Bibliografie
- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
- Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961
| |||||
