Turiță mare

Turița mare
Agrimonia eupatoria
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Rosales
Familie: Rosaceae
Specie: Agrimonia
Nume binomial
Agrimonia eupatoria
L, 1753
Modifică text Consultați documentația formatului
Floare

Turița mare (Agrimonia eupatoria) este o plantă erbacee din familia Rosaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: asprișoară, buruiană de friguri, cornățel, gălbenare de germe, coada racului, leușteanul muntelui, lipici, sora fragilor, turiciară, turiuță.[1]

Agrimonia (din greacă ἀργεμώνη),[2] cunoscută sub numele de turiță mare, este un gen de 12-15 specii de plante cu flori perene erbacee din familia Rosaceae, originare din regiunile temperate ale Emisferei Nordice, cu o singură specie, de asemenea, în Africa. Specia crește între ,5–2 metri (1,6–6,6 ft) înălțime, cu frunze penate întrerupte și un buchet de flori mici și galbene suportate pe o singură tulpină (de obicei fără ramuri)

Speciile Agrimonia sunt folosite ca plante alimentare de larvele unor specii de Lepidoptere, inclusiv ''Pyrgus malvae''⁠(en)[traduceți] și ''Pyrgus alveus''⁠(en)[traduceți].

Descriere

Plantă erbacee, vivace, cu frunze păroase pe fața interioară, cu flori galben-aurii și cu fructe cu ghimpi mici la bază, răspândită de la câmpie și până la etajul montan (1.000 m),în fânețe și poieni umede, în tufărișuri și luminișuri, la margini de păduri și drumuri, în locuri cu umiditate mare. Înflorește din iulie și până în luna septembrie.[1]

În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în timpul înfloririi.[3]

Specii

  • Agrimonia eupatoria – Turița mare (Europa, Asia, Africa)
  • Agrimonia gryposepala – Comună, turiță mare, turița păroasă mare (America de Nord)
  • Agrimonia incisa – agrimonia incizată (America de Nord)
  • Agrimonia coreana – agrimonia coreană (Asia de est)
  • Agrimonia microcarpa – agrimonia cu fructe mici (America de Nord)
  • Agrimonia nipponica – agrimonia japoneză (Asia de est)
  • Agrimonia parviflora – agrimony Harvestlice (America de Nord)
  • Agrimonia pilosa – agrimonia păroasă (Europa de est, Asia)
  • Agrimonia procera – turiță mare parfumată (Europa)
  • Agrimonia pubescens – turiță mare moale sau pufoasă  (America de Nord)
  • Agrimonia repens – Agrimonia scurtă (Asia de sud-vest)
  • Agrimonia rostellata turița mare cu cioc (America de Nord)
  • Agrimonia striata – turița mare sălbatică (America de Nord)

Componenți principali

Tanin de natură catehică, galotanin și elagitanin, cvercetină liberă, hiperină și rutosidă, substanțe amare, ulei volatil, bioxid de siliciu, acid nicotic, vitaminele C și K, acid ursolic.[1]

Proprietăți

- stimulator al secrețiilor gastro intestinale și măresc apetitul
- colagog
- lizează calculii biliari
- astringent și antidiuretic datorită taninurilor
- eupeptic-amar[4]
Agrimonia eupatoria
Agrimonia eupatoria

Indicații

Intern în calculoză biliară; în tulburările căilor biliare și gastro-intestinale favorizează eliminarea secrețiilor biliare descongestionând ficatul; în combaterea diareei; în reumatismul articular; urticarie.

Extern în ulcere varicoase, plăgi; afecțiuni oculare.[1]

Folosiri

În antichitate, era folosită pentru băi de picioare și picioare obosite.[5] TurițaFormat:Specify are o lungă istorie de utilizare ca medicament. Poetul englez Michael Drayton a considerat-o un "leac bun la toate" și de-a lungul veacurilor a fost considerat un panaceu.[necesită citare] Grecii antici au folosit turița mare, pentru a trata afecțiuni ale ochilor și a fost introdusă în beri pentru diaree și tulburări ale vezicii biliare, ficat, și rinichi.[necesită citare] Anglo-Saxonii au făcut o soluție din frunze și semințe pentru vindecarea rănilor; această utilizare a continuat prin Evul mediu și după aceea, într-un preparat numit eau d'arquebusade, sau "apă-mpușcată".[necesită citare] Era adăugată la ceai ca un tonic de primăvară. Agrimonia a fost listată ca una dintre cele 38 de plante care sunt folosite pentru a prepara remedii florale Bach.[6] Potrivit Cancer Research UK, esențe nu sunt utilizate pentru a trata afecțiuni medicale.[7]

Folclor

Folclorul tradițional britanic afirmă că dacă o crenguță de Agrimonia eupatoria este plasată sub capul unei persoane, aceasta ar dormi până când crenguța ar fi îndepărtată.[8]

Note

  1. ^ a b c d Terapie naturistă pag. 243-244, Ecaterina D, Răducanu D. Ed. Științifică, București 1992
  2. ^ Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „Agrimony”. Encyclopædia Britannica. 1 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 424. 
  3. ^ plante medicinale.org Arhivat în , la Wayback Machine. - turița mare
  4. ^ selene.ro - turița mare
  5. ^ C. F. Leyel. Compassionate Herbs. Faber and Faber Limited. 
  6. ^ D. S. Vohra (). Bach Flower Remedies: A Comprehensive Study. B. Jain Publishers. p. 3. ISBN 978-81-7021-271-3. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  7. ^ „Flower remedies”. Cancer Research UK. Accesat în . 
  8. ^ Encyclopedia of Folk Medicine: Old World and New World Traditions By Gabrielle Hatfield, p.310

Bibliografie

  • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 124
  • Eriksson, Torsten; Malin S. Hibbs, Anne D. Yoder, Charles F. Delwiche, Michael J. Donoghue (2003). Filogenia de Rosoideae (Rosaceae), Bazate pe Secvențe de Interne Transcrise Distanțiere (SALE) de Nuclear ADN-ul Ribozomal și TRNL/F Regiunea de Cloroplast ADN-ul. International Journal of Plant Science 164(2):197-211. 2003. (Versiune PDF) Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turiță mare


v  d  m
Plante medicinale (Listă)
Specii
Abiu  • Abrus precatorius  • Aglică  • Acacia catechu  • Acacia senegal  • Acokanthera abyssinica  • Aconitum ferox  • Aconitum napellus  • Afin  • Agriș  • Albăstrea  • Aloe vera  • Amărala  • Anason  • Anemone ranunculoides  • Angelică  • Anghinare  • Arborele de cacao  • Armurariu  • Arnica  • Arnică  • Bambus  • Brad argintiu  • Brusture  • Brândușă de toamnă  • Busuioc  • Capere  • Cartof  • Cătină albă  • Cerențel  • Chimen  • Chimion  • Cicoare  • Cimbru  • Cimbrișor de câmp  • Ciuboțica cucului  • Ciulin  • Ciumăfaie  • Coacăz roșu • Coada-calului  • Coada șoricelului  • Coada racului • Coriandru  • Corn  • Crețișoară  • Crețușcă  • Crușin  • Curcuma  • Cânepă indiană  • Călin  • Cătină de garduri  • Dafin  • Dracilă  • Dud  • Dud alb  • Dumbravnic  • Efedra  • Feciorică  • Fenicul  • Floarea patimilor  • Gălbenele  • Gențiană  • Ghimbir • Ghimpe  • Ghimpe pădureț  • Ghințură (galbenă)  • Hamei  • Hasmațuchi  • Iarbă mare  • Iarbă grasă  • Iederă  • Ienupăr  • In  • Ipcărigea  • Isop • Izmă bună  • Jneapăn • Kaki  • Lavandula  • Lemn dulce  • Liliac  • Limba cerbului  • Limba mielului  • Lumânărică  • Mandragoră  • Măceș  • Maghiran  • Măselariță  • Mătrăgună  • Merișor  • Mur  • Mușchi de piatră  • Mușețel  • Muștar alb  • Muștar negru  • Nalbă mare  • Nuc  • Obligeană  • Osul iepurelui  • Panseluță  • Papaya  • Păpădie  • Pătlagină  • Pătlăgeaua roșie  • Pătrunjel  • Piper de baltă  • Pir  • Plămânărică  • Păducel  • Pelin  • Podbal  • Popilnic  • Porumbar  • Pufulița cu flori mici  • Răchitan  • Răcovină  • Ridiche neagră  • Roiba  • Roiniță  • Rostopască  • Rozmarin  • Roșcov  • Rușcuță de primăvară  • Salvie de câmp  • Săpunăriță  • Scai vânăt  • Schinduf  • Schinel  • Soc (negru)  • Spilcuță  • Splinuță  • Sunătoare  • Sulfină  • Șovârf  • Tagetes  • Talpa gâștii  • Tătăneasă  • Tei  • Traista-ciobanului  • Țintaură  • Trei-frați-pătați  • Troscot  • Turița mare  • Unguraș  • Urzică  • Urzică moartă albă  • Urzică moartă mov  • Valeriană  • Ventrilică  • Verbina comună  • Viola  • Viță de vie  • Volbură  • Vâsc european  • Zămoșiță
Floare de gălbenele

Wikipedia book Carte · Categorie Categorie · Portal Portal · WikiProject WikiProiect